Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul insolventei

Guvernul a modificat Codul de Procedura Fiscala la inceputul lunii septembrie prin OG nr. 29/2011.

Printre modificarile aduse Codului se numara si o modificare care se refera la insolventa. Este vorba despre art. 56 din OG nr. 29/2011 care modifica art. 122 1 din Codul de Procedura Fiscala referitor la “Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul insolventei”.
Inainte de modificare, art. 122 1 prevedea ca pentru creantele fiscale nascute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii de insolventa nu se datoreaza si nu se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere dupa data deschiderii procedurii insolventei.
Insa, dupa aparitia OG 29/2011, art. 122 1 s-a modificat, stipuland ca “in cazul contribuabililor carora li s-a deschis procedura insolventei, pentru creantele fiscale nascute anterior sau ulterior datei deschiderii insolventei se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere potrivit legii care reglemneaza aceasta procedura”.

La prima citire, modificarea pare de o importanta colosala, schimband din temelii procedura insolventei. Insa, specialistii din domeniu spun exact contrariul.

Potrivit Oanei Luca, Managing Partner al Casei de Insolventa Transilvania (CITR), modificarea nu are niciun impact in practica si nu va afecta in niciun fel desfasurarea procedurii insolventei.

Aceasta deoarece Legea Insolventei (85/2006) stabileste clar la art. 41, alin. 1, ca nicio dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii.

Prin exceptie de la alin. (1), mentionat anterior, creantele garantate vor fi accesorizate, in cazul in care valorificarea activelor asupra carora poarta garantia se va face la un pret mai mare decat suma inscrisa in tabelul definitiv sau definitiv consolidat, iar diferenta favorabila va reveni tot creditorului garantat pana la acoperiea creantei principale si a accesoriilor ce se vor calcula.

Ce inseamna, totusi, modificarea din Codul de procedura fiscala

Art. 1221, in forma sa actuala a devenit o norma de trimitere, chiar daca nu una care respecta intru-totul normele de tehnica legislativa. Acest articol, spre deosebire de forma sa anterioara, nu mai reglementeaza el insusi regimul dobanzilor si penalitatilor de intarziere la creantele fiscale in cazul intrarii debitorilor in insolventa, ci trimite, pentru stabilirea acestui regim la norma speciala care reglementeaza „aceasta procedura” si anume, Legea insolventei.
De ce a fost nevoie de aceasta modificare? Legiuitorul a folosit formula „potrivit legii care reglementeaza aceasta procedura (procedura insolventei)” in loc de „potrivit legii nr.85/2006”, probabil, pentru a da un caracter mai general normei de trimitere si a evita nevoia modificarii sale in caz de abrogare printr-o noua norma a Legii nr.85/2006”.

Procedura insolventei, neschimbata

Specialistii in insolventa subliniaza ca art. 1221 din Codul de procedura fiscala nu trebuie citit ca si cum ar stabili el insusi faptul indubitabil ca se vor calcula dobanzi si penalitati la creantele fiscale nascute anterior sau ulterior deschiderii procedurii insolventei, ci ca se datoreaza dobanzi si penalitati potrivit legii speciale care reglementeaza procedura insolventei, adica doar in cazurile si modalitatile prevazute expres de aceasta lege.
Argumente in sprijinul acestei interpretari sunt multiple:  Legea nr. 85/2006 este o lege speciala, reglementand regimul accesoriilor oricaror creante ale creditorilor participanti la procedura insolventei, deci si al creantelor fiscale, pe cand Codul de procedura fiscala are rol de norma de drept comun in ce priveste regimul creantelor fiscale
Ori, aplicand principiul ca o lege de drept comun nu poate modifica o lege speciala, ajungem la aceeasi concluzie (ca modificarea din Codul de Procedura Fiscala nu are niciun efect asupra procedurii insolventei).
De asemenea, din punct de vedere al fortei normelor legale, se impune aceeasi concluzie, intrucat Legea nr. 85/2006 este o lege organica, pe cand Codul de procedura fiscala (OG 92/2003) este asimilata unei legi ordinare. Ori, modificarea unei legi organice se poate face doar printr-o norma dintr-aceasi categorie ierarhica, iar nu prin una inferioara.